Cu ce mă mai ocup în ultima vreme de am lăsat tot de izbelişte? Dau telefoane. Nu, nu m-am angajat la call center, dau telefoane pentru Domo şi nu, nici la domo nu lucrez. Cum se face? Pei aşa:

Am cumpărat online o maşină de spălat fără de care am rămas în urma unor permutări de colegi. Când am ajuns să ne plângem toţi de hainele care necesită urgent o bălăceală şi o centrifugare într-o cuvă de 6 kg am aruncat un ochi, doi trei, mulţi ochi pe net şi ne-am documentat. Întâmplarea  a făcut că după câteva trieri, maşina care a trecut preselecţia era vândută de jegul de magazin arhipopular Domo. Ne-am călcat pe suspiciuni şi pe poveştile auzite despre angajaţii care joacă fotbat în depozit, folosind în loc de minge orice cutie nimeresc ,şi am comandat-o online.

În după-amiaza următoare am primit maşina şi după cum era firesc trebuia s-o montăm, numai că angajaţii Domo nu ştiu că limbă oficială în România este limba romană şi nu…rusă, iar pachetul avea minus un accesoriu. Am încercat noi să întoarcem pe toate părţile manualul în rusă, dar pozele nu ne-au ajutat prea mult. Am despicat netu` în patru căutând un manual în engleză, dar degeaba. Perspicaci cum suntem, ne-am descurcat ghidaţi de intuiţie şi într-un final am pornit maşina, pentru a realiza că nu funcţionează aşa cum ar trebui, mai exact cuva nu se învârtea cu nici un chip.  Fiind trecut de 8 seara, trimit online o reclamaţie, şi la producător o cerere pentru altă variantă de manual şi aştept până a doua zi pentru a solicita înlocuirea produsului.

Dis de dimineaţă sun la magazinul online, îmi răspunde o domnişoară somnoroasă care îmi cere câteva date de pe factură şi îmi dă un nr de telefon de la magazinul Domo din afara Bucureştiului de la care a fost livrat produsul. Sun la magazinul cu pricina, şi-mi răspunde o doamnă care, după ce îi povestesc totul, mă pune să aştept în timp ce se deplasează prin magazin şi strigă ascuţit “Marian, la telefon! La telefon Marian!”. Şi vine Marian, un tânăr care după vorbă după port nu trecea de 22, 23 de ani şi nu avea nici în clin nici în mânecă vro legătură cu electrocasnicele. ÎI povestesc şi lui care este problema, inclusiv modul în care am observat defecţiunea, diferitele programe pe care le-am încercat, prezenţa sunetului specific centrifugării şi aşa mai departe. Domnişorul încearcă să mă ajute şi să găsească eventuale soluţii şi mă întreabă dacă am băgat maşina în priză! Neştiind dacă face mişto de mine sau dacă doar e el mai prostuţ, îi repet că am parcurs toate etapele unui ciclu de spălare, observând astfel defecţiunea, şi culmea- asta nu ar fi fost posibil fără curent electric, şi cer înlocuirea produsului.

Tânărul mă refuză, spunându-mi că trebuie să sun la service pentru constatarea defecţiunii şi apoi repararea ei. I-am explicat că plătind o maşină nouă mă aştept să primesc una nouă, nu una stricată pe care eu trebuie să o repar, m-am lovit însă de clasicul :”aşa e procedura” şi am sunat şi la service.

Doamna care îmi răspunde vorbea în slow motion şi după ce-i povestesc şi încă câteva întrebări ajutătoare, mă anunţă că ei nu se ocupă de modelul meu. Mă întorc la net, caut alt service şi sun. De data asta un domn, îi relatez pe scurt şi lui care-i problema pentru a afla că sunt disponibili peste mai mult de o săptămână, ţinând totuşi să mă atenţioneze de practica Domo de a plimba clientul aiurea până trece perioada în care sunt obligaţi să înlocuiască produsul.

Asta mă pus pe gânduri şi înapoi la pc, mă uit pe legislaţia în vigoare care spunea clar că având bonul de la casă, chiar şi fără garanţie poţi returna orice produs magazinului în termen de 30 de zile, fără absolut nici o explicaţie. În plus vânzătorul este responsabil timp de 2 ani de funcţionarea corectă  a produsului, în caz contrar clientul are posibilitatea de a alege înlocuirea sau repararea lui.

Primesc atunci şi răspunsul la reclamaţia mea pe mail, nici vorbă de înlocuire mă trimiteau la un service să o repar, şi îmi dădeau trei numere de telefon, primul al unei persoane fizice care nu avea nici o legătură cu Domo, al doilea ocupat tot timpul, şi celălalt scăpat probabil în toaletă că nimeni nu răspundea oricât ar fi sunat. Plină de nervi sun iarăşi la magazin, aştept până duduia îl strigă pe Marian. Marian îmi răspunde amabil şi familiar ca şi când l-ar fi sunat un vechi prieten, eu plină de nervi îi explic care nemulţumirea mea faţă de deciziile pe care le-am primit din partea conducerii şi că voi apela la protecţia consumatorului. Interlocutorul meu era vizibil depăşit de situaţie, îmi cere numărul de telefon şi îmi promite că în 15 minute mă sună cu o soluţie. După jumătate de oră când mă contactează, vădit relaxat, mă anunţă că el are în faţă manualul în limbă romană şi că să-l parcurgem împreună să vedem care ar putea fi problema. Nervii mei creşteau pe măsură ce mai formam încă un număr de telefon, şi mai ales atunci când am realizat că de peste 4 ore şi jumătate stau să rezolv greşeala unor idioţi iresponsabili de la Domo. Domnişorul îmi mai cere încă 5 minute şi promite să mă sune înapoi, trec 5, trec 10, sun eu după o oră. “Pei n-aţi văzut mail-ul?” , mă întreabă şi mă ajută spunându-mi “l-am trimis pe adresa soţului”, mi-a fost îngrozitor de greu să nu râd atunci…auzi…soţului, şi l-am convins să-mi spună direct ce conţine mail-ul. Nu era decât o formulare mai pompoasă pentru varianta lui de mai devreme, unica soluţie era un service care-mi repara mie produsul nou când vor avea timp.

Mă uit la ceas, era aproape patru, şase ore…de şase ore sunam să repar eu greşeala lor, să-mi consum eu creditul, şi să ajung să mă enervez la maxim.

Schimbăm atunci rolurile, pe motiv că “te-a văzut fată şi s-au gândit că le merge”, sună el şi după ce vorbeşte cu doamna plictisită şi cu Marian, ajunge la directorul de magazin, care era relaxat, probabil satul de clienţi nemulţumiţi. După alte câteva ore ajunge să afle şi directorul de magazin că service-ul cu care ei au contract ne-a refuzat, spunând că nu se ocupă de respectivul model. Sună el şi vb cu doamna adormită, după care ne anunţă triumfător: “nu aveau încă aprobare deoarece modelul este prea nou!”. Aceasta era soluţia care ar fi trebuit să ne liniştească şi să ne facă nişte clienţi fericiţi. Alte şi alte telefoane pentru alte două ore.

Astăzi, ni s-a promis că mâine se va stabili ora la care un angajat al service-ului va veni să constate defecţiunea. Şi uite aşa faci comandă şi plăteşti azi, mâine seară o primeşti, poimanine te umpli de nervi şi-ţi mănânci timpul dând telefoane, următoarea zi aştepţi un telefon să se stabilească ora, şi tot aşa…

Nu ştiu în ce ţară civilizată ţi se spune că legislaţia în cazul comenzilor online e diferită şi nu mai poate fi înlocuit produsul după 24 de ore, şi asta la jumătate de oră după ce aceste 24 de ore s-au scurs dând telefoane pentru a repara o greşeală a lor, pentru care i-ai mai şi plătit.

De ce oare nimănui nu i se pare ilogic să plătească un produs noi şi să primească unul reparat, când putea cumpăra direct unul sh pentru care plătea jumate şi era funcţionabil.

Nu mă mai apropii de Domo, nici cât să mă uit într-o vitrină, sunt nişte jeguri care-şi bat joc de clienţi încercând să scape de responsabilităţi cu tertipuri şi legi inventate pe moment. Ăştia-s angajaţii româniei!

LATER EDIT: Azi a venit un lucrător al service-ului care a găsit cureaua ruptă pusă înăuntru, ne-a spus că va comanda o curea nouă de la producător, după care va veni să o schimbe, asta bineînţeles va dura multe zile, cu atât mai mult că azi este vineri.

Tot el ne-a spus că în cazul în care refuzăm intervenţia service-ului, o să ne chinuim în zadar să returnăm maşina deoarece ea este reparabilă şi nu va fi acceptată înapoi.

Asta e ţara în care ni s-a promis că vom trăi bine, ţara în care plăteşti un produs şi după ce îl primeşti constaţi că e defect şi te mai şi ocupi de repararea lui, omorându-ţi timpul şi nervii, pentru care nimeni nu te va despăgubi. Ţara în care produsul pe care-l plăteşti nu poate fi folosit, iar cel ce ţi l-a vândut se întoarce cu spatele şi fluieră!